Eu sunt o ponteuxină
O floare fără tulpină
Un gînd al talazului verde
Un zâmbet ce nu se mai pierde.

Eu sunt, dar cine mai știe?
Sunt moartă sau - poate - că-s vie...
Dar lumea există prin mine
Și soarele apune la tine,

Răsare în lumea-mi păgînă
Întinde spre mine o mînă
Pronunță cu fire de aur
Amurgul ce-așteaptă un taur...

Eu sunt. Atît. Mai sunt pe aici
Să trag o cortină. Un pici
Îmi pictează o lună
O iau, o mănînc. E alună.