N-a fost zadarnic timpul ce cu sete
l-am adăpat gonind rătăcitor.
Schimbat am fost din prinț în cerșetor,
de vise ce doreau să mă îmbete.

Pășeam spășit spre ultimul popas
al drumului lipsit de certitudini,
un simbol trist pentru decrepitudini,
nevrednic pentru simplul bun rămas.

Din tot calvarul am salvat speranța,
un licăr pripășit în vise sumbre
aprins, a pârjolit sinistre umbre,
cenușa lor renaște cutezanța.

Mă primenesc ascet prin rugăciune,
eliberat de starea de robie,
mă-ndestulez din cer cu energie,
iubirii Tale rob, sfântă minune.