nu știu să iubesc apusurile - simt cum îmi sfâșie privirile
ascunse în spatele irișilor plini de visare
corbii îmi ciugulesc din ochii lumina - miroase a început de iarnă - simt cum două mâini culeg ultimul boboc de trandafir
de pe rugul cu spini
inspir adânc - e încă răsărit în mine și îngerii de zăpadă se mai pot vedea chiar dacă sunt atât de departe - îi pipăi încet cu sufletul - sunt încă acolo
în timp ce iarna cade asemeni unei avalanșe din cer - țipătul din mine a scuturat norii
zăpada doar...uneori mă pătrunde - fulgii au ajuns să cadă adânc în stâncă sfărmând-o până la sânge
întind palma din care mi-au crescut două așteptări și tac în
mijlocul unui alb perfect

eu doar...sunt singura eroare ce stă și plânge în timp ce în mine și în afara mea ninge atât de frumos