Pe un coridor de spital o nefirească agitație
un bolnav își aruncase creierul pe geam
lânga mine un tip horcăie dintr-un gât găurit
chinuindu-se să-mi spună ceva
am înțeles mai mult prin mimica mâinilor lui noduroase
unei bătrâne chirurgii îi găsiseră în pântec
un reactor nuclear în fusiune cu uraniu 235U
schelete anatomice cu bisturiele în mâini
se mișcau haotic ca niște fantoșe
halatele albe deveniseră fluide
o lavă ce duhnește a putrefacție umple fiecare salon
de la parter până la ultimul nivel
asemenea principiului vaselor comunicante
scârbit scuip într-un coș de gunoi
unde zac doi plămâni îmbâcsiți cu nicotină
mă îngrozesc și fug de la un etaj la altul
calc pe platoul clădirii ticsit cu măruntaiele lumii
o anacondă a carei coadă sfârteca cerul
adulmecă hulpav din cadavrele vii
regurgitând ultimile picături de entitate
în cele 7 chedroane ale porții stelare.