Ciudată această senzație
de sufocare
de parcă m-aș scufunda în cer
dintr-o dată
ca într-o pasivă mare
aurie
cu valuri rotunde și moi
adormite la țărmuri
de parcă m-aș îneca
înghițind nemestecați
bulgări zgrunțuroși
de lumină
ciudat insul acela înalt
cu brațele goale
și maiou sfâșiat
care-mi face cu ochiul
aruncând în mine sori mici
țepoși și albaștri
de parcă
ar fi venit iarna
de parcă aș fi mică
și aș vrea să-mi curgă
acum
înspre seară
înzăpezindu-mă copilărește
un alt Crăciun al iubirii
prin sânge