Iubesc acei ochi verzi
Care-a aruncat primul văl de-ntuneric
Și-a pus primul praf de lumină
Descoperindu-mă, crisalidă.

Și-mi iubesc ochii verzi,
Așa cum zâmbesc pe la colțuri
Când, neîndemânatică pășesc
Și m-agăț de-un început de zbor.

Bineînțeles că văd ochii verzi
Sufletul bântuit de furtună
Și simplu, se-apleacă și-adună
Fiecare colț de stâncă.
Și-apoi m-aruncă,
Departe de ele,
În mijloc de ape rebele
Să poată să-ajungă
Iubirea-i cu aripa lungă.

Șoptesc ochii verzi,
În fiecare noapte m-alintă.
Și uite-așa,
Simplu și profund,
Am devenit FEMEIE.