Arena este în picioare...
Toreadorul se înclină ,
El prinde spada cu o mână ,
Taie urechea unui taur
Ca pe o frunză de laur .
Învingător și plictisit
Așează spada-n teacă .
Mulțimea este în delir...
Ole, ole și iată :
Cum taurul în agonie
Privește și nu știe ,
De ce atâta răsărit
Pe la apus să fie ?

O Doamne ,viata !
Poem de bucurie ,
Ole! Și cântecu-a plecat ,
Spre alt loc mai înalt.

Toreadorul obosit .
Arena goală , a murit .
Și taurul nu invie.

Când anii au trecut
Și vin...
De-acum toreadorul e bătrân .
Și el la rând spre asfințit ,
El vede taurul rănit
Ce cu dojană-i spune:
-Când m-ai învins
Credeai că scapi
Fără să fi judecat .
Păcatul tău e tot păcat .
Te iert !
Dar tu nu m-ai iertat ,
Eu te-am uitat .

În lupta vieții, o coridă ,
Când taurul n-a mai miscat
Toreadorul s-a grabit să creadă .
Că viata-i ca o pradă .