La toamnă, când ne-om strânge cu toții acasă
să pregătești o cameră mare dată cu var,
eu voi aduce pânze pline de aer
mirosind a verde
și voi face-un altar

spre soare răsare-l voi pune
să deschidă lumini
sfinții vor fi cu chipuri de frunze
bărbile roșii de lemn arămiu,
plete din snopuri de floare
și fruntea-câmpie de ocru auriu

iar noi vom privi la icoane
și-om bea licori din amirosuri de ierburi
ținute-n buchete la umbră de tindă,
aburul lor să ridice uitări-
risipind vechi povești
alipite cu fumul de grindă

E toamnă- dă-mi casa mare cu apă sfințită
să ne adune pe toți acolo cu dor
în jurul mesei...cea fără de taină