Sunt o deziluzie de arbore crescut pe alte meleaguri,
Un fruct verde care se coace pentru a muri imediat,
O reclamă mediteranee cu valuri prinse cu ace pe mânecă.
O viață întreagă am tăcut și iată, vorbesc deodată
Asemenea frunzelor în cădere, privind către cer:
Unde sunt anii mei cei pierduți printre prieteni
Cărora li se strepezește dantura?
Unde sunt prietenii mulți?
Mai bine creșteam ca floarea de tei
În jugul aromelor.