Îmi dădea absolut totul înapoi,
știa că nu-mi plac apele tulburi
că oricât m-ar căuta
acolo nu m-aș putea ascunde
și renunța odată cu primele lesturi venind
din burta pachebotului lumii

întotdeauna mă pierdea
întotdeauna mă găsea

și mă vedea ascunzându-mă în ascunzișuri prea clare

îmi înapoia papirusuri rătăcite
le trimiteam către mine în sticle...
le punea răspuns cu sigiliu
de la salvarea acvatică
pompierii mării

îmi returna în felul lui sfaturile
despre anatomia artistică
și-mi aducea mereu un coral risipit
o scoică
știind că voi face castele de apă
așa cum nu mai văzusem...

trăiam izolați
arestându-ne singuri
în celula amniotică a poeziei