agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-12-18 | |
am început să iubesc în pîntecul mamei
printre mușcate și hematii acolo mi-am strîns toată puterea și-am spus primul cuvînt mama fierbea mazăre a simțit o durere coarnele fricii i-au găurit pielea a căzut în genunchi s-a rugat la santa maria de guadalupe cuminte și răsfățat cuminte cu bucăți de asfalt pe alocuri m-am arătat lumii și lumea a pus în drumul meu frunze de palmier înainte de asta a fost rana din genunchi a bunicului marele cutremur și căpița de fîn în care se ascundea tata după ce mai tăia un vițel * cel mai mult mi-am dorit o salopetă nu știu cine m-a învățat poate am învățat singur oamenii nu se sprijină îmbrăcat în hainele de duminică mi-am dorit o salopetă crem și o plasă de păr voiam să fiu sudor sau fierar bunicul cîștiga bine din asta * bufnița ascunsă în horn trupul tău hrănindu-se din trupul meu ca lipitoarea de baltă toate au prevestit căldura și pierderea urmele tale prin lucernă refugiul trupul tău hrănind bunătatea mea ca liliacul pîndind un mic șoarec de cîmp * departe e granița firească a lumii atît de departe încît gîndul a înghețat suspendat între o iesle și-o cruce și zilele trec zgomotos ca atunci cînd îmbraci o haină de fîș poate am învățat singur poate am avut un vis în care santa maria de guadalupe mi-a spus oamenii nu se sprijină îmbrăcat în hainele de duminică dragostea trebuie să fie curată să fie sterilă ca acul unei seringi dragostea trebuie să taie perfect jugulara în urma ei hainele mele de lucru plasa de păr pîntecul tău în care stau ca metalul pe fundul apei * cu mîinile mele să mă împac să pot face din ele căuș să trag orașul acesta ca pe un pat în care te așez cînd ochii ți se întorc obosiți după atîtea spații vaste și albe la șapte kilometri-n aval de orice om să-mi fac o cetate pe jumătate de piatră jumătate pămînt să nu-ți lipsească nimic nici carne de supă nici grîu nici vești despre mine * am început să iubesc sărind de pe stînci trupul meu despicînd apa ca moise desfăcînd marea roșie cuminte și răsfățat cuminte cu cu bucăți de argint pe alocuri m-am arătat lumii și lumea s-a înecat ca soldații faraonului de teracotă * și dacă n-ar fi de ajuns voi face șase mii de bărbați șase mii de etrusci de strajă liniștii tale te-ai ascuns după un munte mare și gras după o femeie trupeșă ce frămîntă aluat în covată în păr ți-au crescut fructe zemoase lumea te strigă femeia cu păsări femeia curmal sau femeia cu ulei de migdale * am început să iubesc după prima semănătoare înainte de asta a fost rana mea din genunchi bufnița ascunsă în horn printre mușcate și hematii mi-a fost scris să-mi strîng toată puterea să nu-ți lipsească nimic nici sîngele meu hrănindu-te ca lipitoarea de baltă nici carne de supă nici grîu nici argint și nici vești despre mine
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate