Deprimat de discursuri și scalpuri de oameni politici la tv
Ai încuiat ușa; devii expert al prafului cotidian
Adăugat din solnița deasă a cerului înnourat:
Pregătești un fel de mâncare pentru firi emotive
Scuturi orașul ca pe o sticlă cu bulion
Din care se desprind hematoame sleite.
Ciorne ale sângelui afișat la răspântii,
Oameni zdrobiți de grijile zilei,
Amestecați cu o lingură de fier în tigăile de asfalt ale străzilor
Se poticnesc de semnalele agentului de circulație
Și încremenesc pe trotuar sub copacul care suflă în pungă.
Rupi de la gura metroului o femeie grăbită
Să împlinească ritualic sacrificiul diurn al întoarcerii acasă
Și încerci să o lipești cu vorbe de făină
În care se amestecă ploaia.
Aruncat ca o piatră din praștia troleului,
Ajungi cu ea în brațe lângă treptele tribunalului-
O depui la intrare ca pe un coș cu verdețuri
Din care înmugurește capul șarpelui
Și lumea se oprește asemenea unor păsări în deltă-
Cu un picior sub aripă,
Cercetând cu atenție sub pânzele verzi de mătasea broaștei.
Se împiedică într-un dans al erorilor pe cioburile înțelegerii
Și semnează cu fumul subțire al iubirilor stinse-
Pe albul singurătăților.