Aseară
s-au duelat cuvinte grele
și priviri ucigătoare
habar n-am din ce motiv
eram ca niște umbre isterice
proiectate prin cei patru pereți ai camerei
mai știu că am dormit separat
m-am trezit dimineața
cu ochii împăienjeniți de cenușa nopții
pe canapeaua primită cadou de la ai tăi
în noaptea nunții noastre
era ticsită cu ace înveninate
vârfurile lor îmi ajunseseră
până la nervura sternului
tu dispărusei ca fata Morgana
afară o stradă pustie disecată
de liniștea frigului necruțător
o stație de autobuz stătea ascunsă-n albul zăpezii
de nerăbdarea călătorilor vlăguiți
tu plecasei demult cu primul autobuz
luând după tine și ultima
firimitură de șosea.