uneori arborii sunt
părul pământului verde pieptănat înspre stele-
de aceea
nu vreau să-mi pară rău
când am să cred
în minuni de furii dăruindu-se
am spus într-o seară cu aer sărat și ușor...

oare nu eu îl inventez pe Dumnezeu atunci
când te ridic dintre firele cerulleum
de nu mă uita
și te aștern între biții pânzelor mele
cu damar în cuțit de paletă
ori pe brațe la pupa "Speranței"
din antecamera risipirii noastre

ca o furată-ascunsă borsetă?

da trebuie [indubitabil]
renunțând la dureri ca la silnicul jeg
să ne recâștigăm bucuria dear Freud!

în timp ce tu mă implori cu nerăspunsuri
dar nu oricum,
la rândul meu îți răspund cu hârtia:
ne vedem altădată...dar mâine
dragă, my darling, ma chere, cara mia

să intrăm odată în pâine!