agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-12-29 | | Fată rătăcind prin pădurea de salcâmi doamne cum se lăfăie lumina printre salcâmii mustind visări ne-nchipuite; în acest imperiu regină ești peste cel nerostit, peste cel rostit ești legea și fărădelegea deasupra valurilor corabie, timona ta unind cerul cu pământul ești aluatul nopții dospind în genuni flacără-n zori rug al osândei sămânță și humus goliciunea și împlinirea formelor ești; nevăzute, mâinile tale mângâie pletele lumii și nimic nu te poate cuprinde-prinde. secundă ne-ncăpătoare și alt timp ești apă – șerpuitoare caligrafie între maluri de ambrozie și busuioc - nimic nu te poate cuprinde. ploaie ești și norul rătăcind prin irișii mei lumina-ți plânge-n poală la timpul crepusculului… de-o veșnicie timpul te rescrie și nimic nu te poate cuprinde-prinde nedefinită, finită, infinită, evadată cu păr înrourat fluturând peste câmpiile arse și închisoare zidurile tale se năruie sub răsuflarea animalului sălbatic nimic nu te poate cuprinde dar intri-n secunda aceasta ca-ntr-un hangar de supersonice; veșmânt și goliciune binecuvântare și blestem ești briza demiurgică prin liziera pădurii uimire de copil, înger și diavol și lunga așteptare răcoarea fântânilor și arșița deșertului nimic nu te poate cuprinde și totuși încapi în această pagină precum puii rândunicii în cuiburile streșinii. curajul ești și eu frica, frica să nu mă pierd prin foșnetul veșmintelor tale, frica de vampirii școliți ce-ți mângâie gâtul de iederă în lungile nopți ale indolenței nimic nu te poate cuprinde; victimă ești dar securea călăului se sparge-n bucăți risipindu-se-n genunile adânci nimic nu te poate cuprinde chip de fum și galaxie luminând odăile sinucigașilor; aș putea să te mai numesc încă și încă dar nimic nu te cuprinde-prinde ești ca și cum nu ești nume fără de nume, curcubeu între lumea de afară și lumea din peșteri; golgotă a însinguraților pe coapsele tale mâinile lor desenează aerogări pentru fluturi. și ești atât de vie rătăcind prin liziera pădurii - mireasă așteptând mirii înveșmântați în bocet sfânt
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate