Vom porni, cu un zâmbet larg,
Cu stele-n priviri, departe, în larg,
Cuibăriți în racheta semeață,
Cu totul în spate și nimic în față.

Vom fi nebuni, vom fi albaștri,
Când ne vom arunca spre aștri
Și vom avea o scânteie orbitoare
În colțul ochelarilor de soare.

Șampania o să ne ardă-n mână
Când vom lăsa rampa-ntr-o rână.
Ne vom lansa spre un neant roz,
Vom lăsa în urmă iarbă și moloz,

Capace de canalizare, felinare plăpânde,
Blocuri toxice, case fumegânde,
Biciclete, trenuri, chefuri indecente,
Vom face cu mâna către continente.

Pământul o să ne dea drumul
Și vom pluti, îmbătați, în fumul
Halucinant al stelelor narcotice
Cu parfumuri hiperexotice.

O să ne-nvârtim, ținându-ne de mână,
Fericiți o zi, o săptămână...
Iar râsul nostru euforic, brutal
Se va ciocni de stele de cristal.