dincolo de prăpăstii se pierd toate temerile și înfloresc
copaci desenați
în noapte târziu aripile luminează prelung
ca o urmă de zâmbet peste vechi îndoieli se așterne tăcerea
și acum e seară și acum e târziu între timp va veni noaptea
vom îmbrățișa vise și îndoieli între perne
și-atât
vom întinde mâinile și ne vom striga pe nume
ce plăcut e să rostești uneori un nume sau altul
un chip sau altul o inimă sau alta un drum apoi altul mereu altul
fiecare zi e alta fiecare clipă e alta fiecare fir de păr alb e altul
fiecare gând despre tine e altul
dincolo de prăpăstii dincolo de copaci dincolo de umbre dincolo de dincolo
răzbate timid mlădița lui a fi sau nu
dincolo de rânduri sau de gânduri dincolo de orice
întotdeauna dincolo