Jurnalul vieții de pe insulă
e ceață
nu văd nicio mișcare
toate lucrurile se luminează
un moment
sună telefonul
bătrânul meu regalist a fost aruncat în ocean
o să-l mănânce peștii din meteoriți
o să-i roadă și steaua lui de om bun
și eu o să-i recuperez doar cuvintele
cum să fiu duminical
când mi se aruncă prietenii
da era bătrân
se așteptau toți
insula asta numită pământ se poate scufunda
mai e nevoie să acceptăm ideea morții
cineva e legat pentru aruncarea peste bord
astfel se duce lumea
e necesar câte un sacrificiu
da era bătrân
cuvintele lui erau tinere
cu ele a trecut gulagul roșu
cu ele m-a făcut să înțeleg minunea de a fi
înainte de toate creștin