începea incubația
și femeia încă mă iubea
cu idei la limita filosofiei
eu eram idealul ei androgin
jumătate apă jumătate vin
trup bolnav pîine ruptă
proscomidie timpuriu întreruptă
la propriul festin

incubația și viața
făceau schimb de destin
picioarele mele pe picioare de pat
ochii mei pe ochi de andabat
iar albul dezinfectat
devenea cu atît mai absurd

femeia încă mă iubea
cu pretenții antume de muză
cu nur de andaluză
iar eu o strîngeam
în brațe în poezie și în banal

Pentru mine moartea
devenise o scuză