Prin draperii din catifea albastră,
Aruncă noaptea semne de afară,
Un ciob de lună spartă prin fereastră,
Þesând stafii în fumul de țigară.

Stai dezvelită răsfățându-ți sânul
Peste mătăsuri mirosind a floare,
Mă-mbăt privind, iar vinul și tutunul
Halucinează clipa de fervoare.

Doar o secundă vântul depărtează
Un fald și prin perdeaua tremurată,
Lumina strecurată desenează,
O dâră peste pielea-nfiorată.

Și voluptuos strivind pe tine semnul
Cu trupul meu și dăruirea noastră,
Răspundem nopții ce-a trimis îndemnul
Prin draperii din catifea albastră.