O umbră se așterne pe perete.
E-naltă,zveltă,dezvăluie o siluetă
ce mi se pare foarte cunoscută.

Cu mișcări așa de sibiline
se apropie ușor,mă cuprinde-ncet
de umeri și mă strânge calm la piept.

Închid ochii-nvăluită de mireasmă
și tot chipul mi-l afund in păru-i fin,
în timp ce inima-mi e cuprinsă de chin.

Și mă strânge tot mai tare,mă zdrobește,
nu-ndrăznesc să zic nimic.Tac și țip
în mine,mă topesc încet,câte-un pic.