Desișul culcat la pământ;
pe flori pătate, cu miros de lemn uscat
lângă foc,
frământarea petalelor în șifonul subțire
al lunecușului,
păzește câmpia coborâtă de veghe galbenă
urmelor trecute în sus.

Sunetele se spală pe zăpadă,

se închid în coate înroșite

și dezvelesc cărămida mâncată
de roțile zăcute peste ea.

Fug pe prispa împodobită cu preșuri călcate.

Întâlnirile în tihnă
destrămate sub teacă,
lustrul maroniu al tinichelei,
domul uscat al pernelor
păstrate în mijlocul lor,
se prăfuiesc în meridianul
amiezelor crescute între ziduri.

Pâlnia pusă peste labirintul lor,
paharele umplute,
pâlnia pusă în coastele strânse
către fondul palid al aței
desprinse-n mănușă,
alunecă pe sticla înroșită
în marginea înaltă a ușii.