agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-02-21 | |
REPETIÞIA E MAMA CUIVA
Criticul: -Te repeți, draga mea poetă - aceleași rime perimate de genul soare-floare, masă-casă, aceleași metafore neinspirate idei șifonate linie melodică profund desuetă lacrimi de niagară generos revărsate aceleași sentimente de doi bani și obsesii-de-treceri-de-ani aceleași intrigi de infantă... -Dacă poezia mea te intrigă, înseamnă că sînt intrigantă?! Și ce-i cu asta?! La școală așa ne spuneau: Repetați! Repetați! Repetați! Repetiția e mama-nvățăturii, să nu permiteți weekend gurii! Mereu contra gîndirii și-a naturii m-am conformat, ce-i drept, pe jumătate... Altfel cum să-mi fac prieteni, spune?! (dacă prietenii prietenilor mei îmi sînt prieteni, atunci de ce dușmanii dușmanilor mei nu-mi sînt dușmani?! Ca să am numai prieteni pe lume? Ca să n-am coșmaruri de noapte?) Auzi! Sentimente de doi bani! Asta doare... Ei, da! Am o floare mîngîiată de soare, am o casă, și-n ea o masă cu bunătăți, miaaam-miaaam! Te invit și pe tine, și nu e mituire – doar oameni (de litere!) sîntem, predispuși la iubire! Omul are numai cinci simțuri - uneori poate șase portativul numai opt note muzicale (ce dacă sînt miraculoase?!) alfabetul, culorile, anotimpurile, somnul sau norii totul e finit, supus repetării... Și bătăile inimii se repetă! Și tu vrei, de la o biată poetă, rețeta infinitizării! Și mama a repetat cu mine lecția despre facerea lumii așa cum i-au inoculat-o, în gene, străbunii... Și repetiția e mama cuiva (am uitat, în clipa asta, a cui...) domnule critic de mucava, doar dumneata se pare că ești al nimănui... Cîte poezii poate scrie un poet într-o viață? Cîte combinări, permutări, aranjări de cuvinte? Ce preț ar plăti să-și piardă un dinte- chiar ăla de vampir cuminte devorator de-nsîngerate cuvinte, cu pătuc cald de oseminte în cimitirul- cimilitură unde, cîndva, un epitaf hazliu am scris și eu... Nu pot fi mai presus de-un dumnezeu, nu pot fi mai presus de alfabet! Posibilitățile sînt, totuși, nelimitate, matematic (adică poetic!) vorbind... Așa că n-am să privesc niciodată cu jind în alte ogrăzi de poet.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate