boabe galbene, de vâsc.
ele respiră cerul, se hrănesc
cu albastrul speranței...

opresc timpul și vorbesc cu el -
îl chem pe linia orizontului!
nu mă aștept să-i înțeleg mersul,
dar vreau să privesc prin ochii lui!
să coc merele și perele, să învârt
anotimpurile...

sufletul meu își deschide jurnalul,
scrisul lui se apleacă spre lumină!
fiecare literă are un înger,
fiecare aripă are o stea...
și niciodată nu voi înceta să sper,
voi fi boabă galbenă, de vâsc.

18 ianuarie 2007, 09:07
Nsoromma, Carminis - 2007