DESPÃRÞIREA
[ 28.01.1981 ]

O , viață , minune fără căpătâi ,
Tu n-ai știut să-mi spui ce-i fericirea
Dar mi-ai luat iubirea cea dintâi ,
Și mi-ai șoptit că e de vină despărțirea .

Privind adesea printre stele
O regăsesc tăcută , dar frumoasă ,
Eu n-am să pot vreodată printre ele
Să navighez și să mi-o fac mireasă .

Căci norii aștrii fără legămînt ,
Ce nici nu știu ce-nseamnă dragostea
Nu vor să mi-o coboare pe pământ ,
Să-i spun ce mult eu sufăr pentru ea .

Aș vrea acum în ochi ca s-o privesc
Și amândoi să ne-amintim ce-am fost ,
Doi bieți copii ce nu se mai iubesc
Și-o dragoste eternă fără rost .

Dar n-am să uit vreodată despărțirea ,
Când ea atunci îmi fredona într-una :
" Tu ai să pleci iubite , însă fericirea ,
O să te părăsească , pentru totdeauna " .