agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5773 .



matrioska
poezie [ ]
jam session cu Maria Del Colecţia: Poezii de dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [teotim ]

2008-02-26  |     | 





*

la început a fost plânsul
zilele erau coline între arătările aceluiași chip
care îngropa toate lucrurile în glasul tău
dizlocat din lumină

uneori mă țineam de marginea lui ascuțită
și mă tăiam, dar nu curgea sânge ci doar o tăcere
plină de guri deschise în așteptarea cuvântului
care să rupă din mine o coastă
rotind universul încet după un cifru
ascuns îndărătul ei mai înainte
de ivirea ierbii

îmi îndoiai doar cu privirea gratiile
și iată, ele erau corzi
pe care un cânt te împingea în afară

în timp ce ieșeai, ceva din mine
îți rămânea cumva înăuntru pictat
o formă rupestră în mișcare contrapusă săgeții
eu rămâneam pe jumătate în tine
tu pe jumătate deschisă
în trupul uns peste tot de mustirea unor vedenii
cu o cruce bătută pe spate
să nu-și iasă din fire culorile

jumătatea nenăscută se zbătea să iasă afară
de aceea cu fiecare recul
semănai tot mai mult cu un copil
și pe oriunde mergeai pomii te atingeau
cu vârful pe creștet
iar șoimii îți beau în clavicule noaptea


*

nu mai simt unde ești carnea a fost smulsă din mine
întind doar brațele în noapte să prind curcubeul
înăuntru tremură zdrențele ude
spre o pecete pusă pe-un crater

mă mai recunoști? muchii de buze te strigă
mă mai recunoști? mă tai în ecou

nici nu știu când sub pleoape îmi strivești ghețarii
culoarea se-ntinde când stăvilești
izbucnirea în cuvânt

sunt copilul lăsat pe ape înăuntrul bărcuței
cu pumnii plini de noroi
între ramele ce îmi sprijină sfertul de soare

toate acestea pentru că tu ai chipul
pe care nu l-am văzut niciodată

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!