agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-02-26 | |
Demult,cuvintele dormeau.
Ascunse,neștiute,tăceau. Nu era cine să întrebe, Despre minunile ce le cunoșteau. Dar într-o zi un suflet sa născut, Și ele nu au mai tăcut. Acum nu era nevoie să tacă, Acum senzori a-nceput să-și cată. Se topeau pe vocea tinerilor, Răsunau în eterul tăcerilor. Uneori erau citite melodios, Uneori rostite spre univers. Uneori duceau-n culmi de fericire, Uneori aruncau-n adîncuri reci, Uneori vorbeau,să fie auzite, Uneori speriau și erau prăfuite. Uneori pur și simplu - înăbușite, Frica,să se redea ceia ce se simte. Uneori reduse pînă la tăcere, Începeau lacrimi să cerne. Uneori se dorea să fie împrăștiate, Celor de alături să fie comunicate. Uneori aduceau tristețe, Din lipsa lor,de a se spune ce se simte. Și era,doar liniște. Uneori sufletul cuprindea, Corpul încet murea, Dar ele totuși vorbeau, În locul nostru se-nălțau. Pînă cînd,pe neștiute,s-au stins. Așa cum descreșterea vieții sa-ntins. Lăsînd o rană-n lăcrimată. Cuvintele - o soartă nedumerită... Și sîngerează,și plîng,și tac... Vor mai vorbi vriodată???
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate