agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1449 .



Apocalipsă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Zburatoru ]

2008-03-01  |     | 



Apocalipsă

Cohorte de nori își revarsă cerul
În fulgerele crude ale mântuirii,
Sunt străzile pustii, goale de suflări,
Căci a sosit clipa, clipa osândirii.

Deodată văzduhul se pierde-n pieire,
Căci săgeți de foc, nestinse-l-mpânzesc
Și plouă cu lavă, pucioasă și rug
Peste vaietul scrâșnit și omenesc.

Miroase a carne arsă, pe câmpurile morții,
Zac mii de cadavre, cu mâinile spre cer,
Iar cei ce se mai târâie pe lutul duhnind,
Iertare și-ndurare, focului îi cer.

Zorii se-nalță cu lacrimi în ochi,
Și totul e deznădejde, nendurare și plânset.
Din glasuri blestemate se-nalță amar,
Cu-atâta spaimă, un veșnic urlet.

Întunecați, corbii se hrănesc din cadavre
Numărul fiarei șoptindu-l zării
Și lupii pustiului blesteamă pământul,
Miros a sânge, și apele mării.

Timpul și-a oprit tiranicul ceasornic
Căci fiara dezlănțuită, ea însăși l-a oprit,
Îngeri negri se-nalță din morminte,
De aripile satanei și soarele-a orbit.

Infernul a coborât din ochii fiarei,
Umbre negre se-adapă din trupuri
Și carnea-i despicată, sufletul sfâșiat.
Măruntaiele noastre, ard, pe ruguri.



Zarea s-a-nroșit și păsările-s arse,
Nici un cânt nu se-nalță din uscăciuni,
Din pâcla deasă, în mâini cu topoare,
A răsărit chemată, ceata de nebuni.

Duhul blestemat s-a întins pe deșert
Și dănțuie sălbatic pe sufletele goale,
Sunt oamenii sfârșitului și ai disperării
De-a nu putea muri, fără chin și jale.

Înlănțuiți de gheare, scrâșnind din dinți,
Ultimii oameni se târâie prin duhoare,
Au fost uitați de cer și de părinți.


S-a născut Lumina din tenebre,
Cine știe de va veni Cel Sfânt?
Fâlfâiri de aripi din apele negre,
Ne-ndreaptă pașii spre mormânt.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!