Un gând se răsucește în cuvânt
și nu-l mai știu:
e-aici sau l-am pierdut?
l-am alungat
sau l-am ars în sângele-mi mistuitor?
din cenușa sacrificiului
simt
crescând
puterea cuvântului năpăstuit de măreție
și îl urăsc!
în ura mea,
aud mereu:
„- el ți-a alungat gândul!
- el ți-a a-lun-gat gân-dul!”
și-ntoarsă cu durere spre cuvânt
îl ucid
cu mâinile-n care ținusem cenușa;
dar, vai!
acum,
fără gânduri,
fără cuvinte,
mă las năpădită de sentimente!