martie în larg de coaste flamande
Picaso pictează stâncă singură
pe ea albă sărată
ce ape de mare sprijină
stropi ce plâng pe umerii ei
el cu pensula timpului
pune scoică sub ea
și cețuri veghează
numărând valuri

Grigorescu și el, cu Luchian
în car cu boi
pun lăcrămioare și panseluțe
câmpuri, plaiuri, flăcăi
fecioare frumoase
carpați în munți giganți
pe care ai fac puternici
prin frumuseți de codrii seculari
ce pe cer se întâlnesc
să scrie în opt
cu albastru de martie
pentru voi ce dăruiți
viitor și fericire
pentru noi