umbra


deseori
în nopți
cu veghe
străbat tărâmuri
posibil locuite cândva
încarnat în pasăre Phoenix
cu aripi de înger
prin căi lactee
refuz sălbatica existență
pământeană
dau drumul ispitelor
împotriva zbaterii amândurora
de a uita neagra zi
a plecării
la margine de aștri
ferit de știute dureri
sperând că acolo vei fi
o altă trăire
toate stelele mă cunosc
din anotimpuri cu nopți
în cerdacul de foc
lăsat la tine
îmi mângâie trupul
rănit
de umbra ta
ce mă însoțește și mă arde
peste nopți
peste viața mea toată