Blândețea mea acum naște cuvinte,
Pentru iubire să fie-mbrăcăminte,
Cu ele plămădim subtil în vise,
Destinul ce-mpreună ne dorise.

Coboară-te acum, seară de seară,
Iubirii cântă-i cânt de primăvară,
Tu zburător, eu simplă pământeană,
Iubirea ta să fie a mea coroană.

Iar, trupul meu să fie a ta vioară
Și, brațul tău cântul ce se scoboară
În paradis ascuns în iz de floare,
Imaculat scăldându-se-n candoare.

Deci, cântul tău, al inimii descântec
Și, al iubirii hrană de jaratic,
Doinește-l tu, pe-acorduri de vioară
Privirii galeșe de căprioară.