în vizită la o familie pe care o cunosc de când eram copil
am revăzut o parte din lucrurile luxoase de odinioară
mi-am amintit tot ce aveau:
covoare persane de fabrică
pixuri și brichete străine
ciocolată Toblerone
bere la cutie de la "shop"
video
telecolor
combină muzicală
și tot soiul de fleacuri din occident

timpul s-a infiltrat în toate acele lucruri la care jiduiam pe vremuri
lemnul era mai ridat
faianța
gresia
nu mai luminau ca altădată
mașina de spălat cu program
refuzată la export

întâlnirea a fost emoționantă. fiecare vroia să dea impresia de firesc, nimic important nu s-a petrecut între timp, sau dacă au mai fost chestii importante, în orice caz, nimic decisiv, noi suntem aceiași, totul e ok. ce faceți, bine? părinții sunt bine? da. totul e bine.
ce bine arătați! și tu la fel. zâmbete, strângeri în brațe, întrebări despre vecini. nea nelu a murit, da… familia Olaru s-a mutat, ai lui Șugubeață la fel. fata lui nea Vasile a terminat facultatea.

ochii doamnei A pluteau în cearcăne moi
cadrul de aluminiu cu care merge în unele zile strălucea discret lângă pat
ca un bebeluș
ca un nou,
foarte iubit și necesar membru al familiei

m-am ascuns în baie și am plâns
apoi m-am privit în oglinda cea veche

cineva îmi stinsese în ochi sufletul
ca pe o țigară