agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-29 | |
Ura întregii lumi s-a revărsat asupra mea
Mă uit în sus în jos oriunde Văd doar ură și iar ură Ochii mei obosiți și uscați de lacrimile de foc Au plătit cu ultimii bănuți rămași Ca pleopele îngălbenite de la atâta machiaj Să se mai ridice pentru ultima oară. Aș vrea să văd din nou lumina Care îmi oferea bucurie zilelor mele din tinerețe Acum totul e un întuneric amenințător Cu ochii deschiși nu mai văd nimic Doar un întuneric înfumurat cu multă ură Am rămas cu ce-am avut,ura Nu vrea să mă părăsească și nici eu Mi-e scârbă de viață Îmi închid ochii și îmi văd trupul veștejit Cum se îndepărteză de mine, sau eu de el Îl las fără nici o răsuflare în acel loc pustiu În acel pat îmbrăcat în dolui amar Așteptând parcă demult această clipă Și geamurile fumurii acum parcă se deschid Văd o rază de lumină pală furișându-se în odaie Vreau să o văd mai mult, să mă bucur de ea Să o ating, să o îmbrățisez, dar nu pot Sunt prea departe, nu mai am putere să mă întorc În trupul cel abandonat parcă de secole putrede Mă mai uit odată, pentru ultima oară Observ ura fluturându-se tiptil pe geam Probabil în căutarea altui trup păcătos. Am rămas singură singură Toate m-au părăsit Până si vița asta afurisită împletită cu multă ură adunată din fiecare păcătos.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate