Îmi ridic privirea îmbătrânită
O arunc în valurile reci ale cerului
Și o pierd printre paiele unei raze de soare
Gândul alunecă tiptil ca o sclipire de lumină
Și-mi zgârie visul închis cu lacăt
Într-un secol dintr-o carte cu poem
Pășesc încet cu pași de înger
Pe mărgelele vieții înnegrite
Și mă strecor pe altă poartă ruginită
Inima îmi pulsează pe aceeași undă sonoră
Iar sufleul aleargă speriat spre altă ușă
M-am rătăcit într-o lume întunecată
Într-o lume necreeată de Dumnezeu
Mă ustură în firul minții durerea
Întunericul și-a ales un teritoriu de hibernat
Și mintea mi s-a întunecat