agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-30 | | I Primăvara Se-anunță primăvara cu-n buzdugan de patimi și rații de căldură în tocul de la uși, iar eu, ca niciodată, de frica avalanșei, adulmec pe la colțuri cu palmele căuș; Mă văd ca-ntr-o oglindă, cu venele deschise, foșnind de încordare, tristețe și de zel și-mi tatuez cu grijă, în carne, la răscruce de dragoste și viață nescrisă-un ghiocel. Se-ntorc din nord, în stoluri, pe treptele de spumă mari păsări care-l poartă ca pe-o solie-n clonț, dar tu privești, rămasă sub lespede, în iarnă, cu ochi-adânci și umezi ca urmele de glonț și hotărăști deodată, cu glasul tău mai aspru ca fulgerul ce urcă mânia în Olimp, că zborurile-s frânte, miresmele - minciună și nu e primăvara în mine - anotimp. II Vara O vară ucigașă împlântă fără milă, la nouăzeci de grade, în trupul meu de var, un soare fără luciu și pe cearceaf, din rană, ca să se-adune bronzul, mă-nvârt precum un zar. Trec orele mai limpezi și la apus le număr cu scoici, căci fără tine mă plictisesc perfect, chiar dacă sap nisipul ca să găsesc comoara și urmăresc în zare orice catarg erect. Doar câteodată-n spuza neadormită-a nopții, la pas cu mine însumi, în taină mă amuz când văd împerecherea la pești și cum sărută, păzind stabilopozii, meduza un meduz; și-atunci de-atâta sare, de-atâta fum și umbre îmi pun fără crâcnire un diagnostic sec: e vară; sunt tentații; sunt istovit de muncă și fără doar și poate sunt singur și zevzec. III Toamna Aș vrea să-mi umble toamna ca viermii pe sub piele, să-nlăture cangrena cu sevele din vii, când îmi anin privirea de vestede amurguri; să ametesc de zborul cocorilor târzii; să-mi potrivesc avântul cu darabana ploii din învocarea verii la ultimul apel, dar când deschid fereastra să mă sărute frigul și să îmi dăruiască un guturai rebel; să trec culcându-mi visul în pat de frunze moarte, cu aripile umezi, pe-același vechi făgaș; să-mi ispăsesc osânda; să-mi regăsesc pumnalul și să întreb de tine precum un ucigaș; și-aș vrea, dacă se poate, torturile tristeții să înconvoaie ziua sub voalul alburiu; să îmi întreb cu grijă furtuna insomniei, când toamna mă curtează, dacă sunt mort sau viu. IV Iarna Întârzie de-o lună, la întâlnire iarna și îi pândesc zăpada înghesuit în beci, acolo unde-n umbră bolborosește vinul și Sfântu-mi dă dispensă la chefuieli pe veci; o mai astept o lună până termin butoiul și până când iubito la altul o să pleci, lăsându-mă drept pradă copiilor zanatici cu ochii de mătase și picioruțe reci și-apoi din resemnarea întinderilor albe - o țintă deturnată în nefirescul meci cu bulgări de zăpadă - voi emigra spre lună atras de vin și sange cu-n stol de lilieci; voi fi în urma iernii un Moș Crăciun destoinic cu nasul de căpsună și țurțurii în teci, dar am s-o prind odată și am s-o strâng în brațe până-o să plângă viscol la capăt de poteci.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate