aprilie 2008

1. «…amanta pictorului»

unsprezece iconițe, trei
cruciulițe și… o fotografie veche
aproximativ o sută optzeci de grade
între umărul stâng și cel
drept – firește, nu am doi umeri stângi…
trec în revistă odaia mică unde
cinci Maica Domnului, câte doi Mihail
și Gavrilă
trei Iisuși și-o Parascheva… de le-aș înveli
cu o pânză albă
aș fi tentat să le dezvelesc
din când în când
pare că s-au săturat privindu-mă
siluindu-mi secunda
îmbuibându-mi secunda, înghițind-o
cu cotul ascuțit spre umbră
singurul portret limpede
identificat cu oarecare certitudine
este fotografia ta
restul, icoanele sunt presupuneri
simboluri
Cine știe de câte ori m-am închinat
astfel
la mama, la soția sau amanta
pictorului de icoane!!!
Doamne, duhul Tău din pretutindeni
strânge ramele
în care stau găuri colorate
doar când închid ochii văd
dincolo
_________________


2. «30 Martie»

ieri noapte, după light out, deși
nu din cauza asta
după ce s-a furat o oră
și nici din acest motiv
am căzut din pat

unul din gemenii înghesuiți
în acest bulgăre de lut
mobil
l-a bușit cu tălpile
pe celălalt
nu mai vor să doarmă împreună
nici măcar unul cu picioarele altuia
sau spate-n spate

azi, până după-amiază,
a dormit unul, cel trântit,
la noapte e rândul arțăgosului…

mâine îi împac, le voi spune
că le dau lance și cal
și-i mân la turnir
dar cu testamentul înainte
prin care lasă fiecare
celuilalt povara
n-o să vrea, precis
se vor îmbrățișa cu pace…!
_________________


3. «dragă…»

Măi Primăvară
fato
părul tău despletit
mirosind a ierbi proaspete
sânii tăi feciorelnici și calzi
ochii tăi albăstrii-sidef și pasul
lin și sprinten totodată…
nu te pot urmări
nu te pot însoți
sunt
cu genunchii pe grumazul iernii
mi-e frică să-i dau drumul
ar troieni preajma
genelor mele
………………….
Măi fată dragă, Primăvară
ia-mă cu răbdare de braț, ușor
că-s bătrân și neputincios
să mă mai fălesc o țâră
ca odinioară… ehehei… ce vremuri!
Măi nepoată Primăvară, câtă
așteptare
nădejde să crești și tu
uite, nici-o zăbavă…

sunt de piatră…?!
sunt o piatră, într-o piatră…
și piatra aceasta rostogolită, aruncată
în lume
n-a servit zidirii
n-a servit drumului
n-a servit albiei…, varului măcar
morilor, nu
staaau… și aștept
așa cum numai piatra știe
ca o statuie a nimănui,
pun frână vântului, ploilor… ieri
o talpă m-a atins
întâia oară
nu știu
să fi fost înger?!
_________________

A trecut mai mult de o săptămână de la lansare… și am uitat să menționez prezența Codrinei Verdeș și a multor altora. Rog să mă iertați. Gândul meu bun și sănătate tuturor.

Valeriu Barbu
str. Traian 252,
cod. 800186,
Penitenciar, Galați