Doar cenușiul invadând asfaltul.
Ciorchini de trepte, vaier lung în toate.
Spălări târzii de vină și păcate
Acoperă cu întristări înaltul.

Arareori, prin câteva canate,
O casă face spre albastru saltul
Și de n-ar fi un zid, apoi un altul,
Spre loc de taină s-ar putea abate.

Dar liniștea e biciuită-n stradă.
Strivite zac murdarele alei.
Un vaier stând pe caldarâm să cadă

La geamuri dă și altora idei.
Dar pe întinsul jalnic de zăpadă
Rămâne-un semn ce l-au lăsat ai mei.


16 octombrie 2007