Legat am fost de străzile-i cu nume
De arbori stând în liniștea grădinii.
Pe Vișinului s-au schimbat opinii,
S-a smuls un văl haotic de pe lume.

Tata vorbea adesea cu vecinii.
Le deslușea din cărți târzii cutume,
Știa un gest de taină să-și asume
Despre tăceri din temnița luminii.

Era și lacul, iar în jur pădurea,
Privirea mea de prunc nestingherit
De grija mamei. Rătăceam aiurea

Striveam tăceri și mă simțeam rănit
De jalea toamnei intuind securea
Ce va tăia din trup secătuit.


19 octombrie 2007