agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-04-14 | |
Lupta cu timpul
1. într-o zi timpul, brusc, s-a oprit agățat de un petec de vânt încremenit. un delfin, într-un salt de statuie antică soarele - și el nemișcat - părea că vrea să-l atingă. un alb pescăruș plana dorind să ajungă un pește solzoz nemișcat într-o veșnică fugă. crestele valurilor de gheață parcă erau și cuvintele mele, asemenea lor îmi păreau. am înțeles că e moarte timpul oprit și - cu dreptul meu de poet - i-am îngăduit mai departe să curgă, însă foarte încet. 2. într-altă zi timpul s-a adunat deodată-ntr-o clipă, ca un vultur cu aripile ghemuite ce spre iepure pică. viitor și trecut s-au prăbușit într-un îndelung moment amestecând ce a fost, ce va fi în același prezent. mi-am revăzut bunicii, străbunicii, istoriile toate, cu mine însumi m-am reîntâlnit copil la vîrsta când totul se poate. m-am revăzut bătrân, moartea mea mi-am văzut: veneam din viitor și urcam spre trecut. am încercat să repar greșelile făcute de mult: nu s-a putut și nici cele ce urma să le fac să le-ndrept n-am putut. înfrângerile și erorile noastre am înțeles, nu victoriile dau timpului nostru vreun sens. 3. nu mai știu dacă era zi sau dacă era noapte. timpul întreg se risipise-ntr-o parte și-n cealaltă parte, către toate trecuturile , către toți viitorii, precum după ploaie se destramă toți norii. eram și colo, și acolo, peste tot mă găseam, cu o groază de mine mă întâlneam. eram eu multiplicat în tot ce a fost sau va fi un copil infinit într-un număr infinit de copii. doar aici și acum deloc nu eram. am lovit în vidul prezent ca-ntr-un geam fără să știu de e noapte sau de este zi și am fost iarăși eu multiplicat în propri-mi copii. 4. m-am întors în găoacea acestei clipe prezente, ca o haină întoarsă pe dos, ca o mănușă scoasă anapoda. mi-am zărit mai întâi măruntaiele acoperind-mi pielea, apoi oasele acoperind măruntaiele. eram un eu în care dinlăuntrul devenise pe “dinafarălea”. și atunci l-am văzut: mâna mea dreaptă era mâna lui stângă, ochiul lui stâng era ochiul meu drept, tălpile noastre erau tălpile celuilalt inversate. războiul dintre noi luase sfârșit: timpul și eu devenisem o unică ființă. 5. nu știu cum dar acum, cînd ultimul cuvânt s-a isprăvit timpul întreg s-a sfârșit. nu mai e nici trecut nici viitor nici prezent: eate timpul absenței, timpul absent.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate