agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-17 | |
o pereche de ochi
multă iarbă necrezut de verde primăvară gânduri împrăștiate de cireșe în urma pașilor tăi teancuri de cuvinte nerostite izvoare nebunii de vânt izvoare mere, prune și durere margarete "mă iubește" și-un "nu mă iubește" și "podul de piatră s-a dărâmat" și "mi-am pierdut o batistuță" aceeași voce nesculptată mingi roșii cu buline fulgi de zăpadă și miei fără părinți și fără copilărie o mulțime de ploi cu toamne pe umeri și va ninge cu frunze și cu frunze... ca o mare de frunze va fi bine și voi singură într-o mare de frunze și-n mine iar izvoare și plânset de stâncă și aproape mi-s mâinile tale și tânăr ca-ntotdeauna mă-nnebunește zâmbetul tău și-s aiurită și mi-e bine mi-e tare bine pe buze mă mângâie o amintire două... câteva n-am verbe deloc și între noi se întinde un câine trist și cântă cu munții sau cu brazii sub prăpastia de cer și tac apoi plouă și cântă iar vai, ce de "și"-uri... ce mare te-ai făcut erai de-o șchioapă și mâine, poimâine începi să șchiopătezi cu-adevărat, dar acum ți-e bine și-s aproape îmi întind brațul de-a lungul tău și-avem fericire în pleoape și ne place singurătatea ne dor oasele de somn și-mi strâng perna în brațe și mama zice că de când eram mică de tot cu mine nu se putea dormi că dau din picioare și visez colorat dar nu-mi pasă încep să mănânc ciuperci că-n mine otrava înflorește ca liliacul și-ntre noi nu există timp numai dor și iar mi-e dor oare ție nu ți-e bine de nu ți-e dor? cât de mult pot să te am mă dor brațele îmi curg struguri pe obraz și via e-n mine întinsă și alta calcă aici cineva cu pași desculți și am senzația că te uit ca-ntr-un iaz dar știu să înmuguresc sălciu am să te chem mai stai puțin mă-ntorc îndată acum e aproape noapte nu-mi pasă de mine și de mare în gesturi am corăbii plutesc umbra mi-e tot mai despletită e iarnă sau e frig prin sânge îmi curg sloiuri și se plânge un dor că-l strânge strivesc sub sărut un fruct de fericire cu verde mult îmi legăn somnul și nu mai am loc de vise nici de păpuși și-un iepure mă sfidează aude tot e tandru, e cald și într-o zi a fost nou de-abia acum se înstelează preșuri se trag sub pat trec incet de teamă să nu ma scol și mă șterg la ochi de șoapte nu-mi pasă de ploaie am nisip în gură și strig cu gura până la cer sunt ciufulită și-mi stă bine mă prăpadesc de râs mă prăpadesc sunt mireasă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate