vis de seara


Þi-am îmbrățișat privirea
ce-mi venea de departe
prin arcul curcubeului.
Era lumină și cântec
și tu erai minunea
venită de dincolo de timp
Te-am îmbrățișat
iar tu îmi dădeai crengile tale-nflorite
ca să le mângăi florile
ce se deschideau încet pentru mine
Erau acolo toate zâmbetele lumii
și eu le prindeam în palmele mele
alunecând peste trunchiul tău tânăr.
Cu înfiorare răspundeai degetelor mele
măngâindu-ți mătasea
Și buzele mele
lunecau tot mai departe....
tot mai departe ...
Cu gândul
am frământat marmora albă
iar ea a devenit vioara
ce-mi cânta luceferii sub brațul lunii
arcuit într-un cântec
Acum sufletul meu paște dorurile
Care zburdă
în colțul acela de lună.

Leonid IACOB
(Leonis Jack)
17 aprilie 2008