Se încântă primăvara, ca o curvă nepoftită
Stă pe șest și înflorește craca de cireș.
Numai soarele blajin rază albă ca să scoată,
De la norul plin de zloată cere voie fără greș.

Vântul se-ncurcă turbatul printre crengi fâș,fâș,
Speră norii negri roată să sperie și gonească.
Colo-un cuib de rândunele, el așteaptă pâș, pâș,
Păsărele migratoare obosite-n zbor sosească.

Șoareci de la case pleacă un grăunte ei să roadă,
Pe la câmpuri sămânțate și de soare încălzite.
Numa-un iepure bate cu lăbuța de pământ,
Căci consoarta nu-l ascultă și se-ascunde iute.

Rămurica plânge iarăși ploaia rece o îngheață,
Dar o rază luminoasă îi redă din nou speranță.