agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1958 .



Zodia tigrului sau Umbra
poezie [ ]
poveste spirit(r)istă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Rhoda ]

2008-04-29  |     | 



sunt de curând întoarsă în somnul animal
să-mi regăsesc curată și ne-ncolțită firea
e timpul scurt și – plasă – amintirea
mă cheamă înapoi pe mal

ieri ascultam pe dealuri balada celui mort
(știam că se-necase de sete și uitare)
eu l-am văzut odată. ciudată-asemănare
cu umbra-mi tremurată ce-n liniște o port

veneam des la fântână. neînțelesu-i cânt
îmi tulbura memoria pierdută între semne
cei de acasă îmi descântau - pesemne
că mă-ntorceam nebună ieșită din mormânt

și ieri simțeam adâncul mai trist ca altădat’
pe marginile umbrei creșteau în voie spinii
vibrau clopote grele în plângerea luminii
turnându-mi în timpane un înțeles ciudat

zăresc în luciul apei un tigru orb și slut
închid pleoapele bine să-i deslușesc cuvântul
cercul fântânii. se clatină pământul.
și gleznele și cerul. am râs și am căzut

cale de șapte poduri pe șapte zări de mers
ajung într-o pădure-nroșită și pustie
deschis e zodiacul și-n salt-de-veșnicie
azi îmi dezleagă firea și ochiu-n Univers

„tu te-ai desprins odată din trup de tigru pur!”
- încep să-mi simt lăuntric puterea moștenită -
„fugiți! de gheara-mi otrăvită
n-o să mai scape nimeni, jur!

cum dincolo tăcut-am - aici să urlu vreau
să sfâșii ce dincolo mereu am mângâiat
mi-e creierul în flăcări și sângele turbat
îmi cere-al vostru sânge! dați-mi să beau!

din ale voastre oase îmi voi clădi palat
pe seama morții voastre voi râde și petrece!
vreau ochi măriți de spaimă și vreau fiorul rece
al ultimelor clipe ce-aveți de le-ndurat!

și-n ceas cumplit de vrajă eu rege-ntre feline
pândind ciuta pierdută în rostu-i de tribut
voi învia o dată pe secol neștiut
în fata care-n sânge se-aseamănă cu mine”

fântâna plânge iarăși neînțeles și trist
măsor cu ceasul tâmplei o stea ce mă petrece
în locul umbrei mele. lângă fântâna rece
umbra se frânge-n două cum crucea unui Crist

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!