ape tulburi , nelinisti....
viata, femeia, nefericiri,
gidurile prinse-n lant
nebunia care stapineste
ritmul frenetic al zilei
surasul dulce al copilei
care a iesit prima data
singura si desculta,pe poarta,
singura sclipire de soare
ce exista, incearca sa te omoare,
sa te stoarca de vlaga de viata
scena e ampla caci viata e o piesa
ce se joaca intr-o sala in care
actori suntem noi toti
in fiecare zi pe rind fiecare
doar roluri importante ,principale
ne jucam rolul pentru a cea zi
dupa...nu mai stim ce v-a fi...
si viata a ala fine pare o zi