mi-e dor de tine și te aștept
o vorbă ca să-mi spui
să imi confirmi chiar tu,
că nu voi fi a nimanui
gândul meu și inima
la tine se vor îndrepta.
oriunde-ai fi te rog privește
ființa dragă ,ce la lumina zilei creste.
Spiritul tău prin mine va trăi
purtarea ta va fi-n gândirea mea
iar noi copii tăi,
o marturie a existenței tale vom ramane.
în Eden ne vom întalni.
dar până atunci gândesc cu dor
la tatăl meu, care a plecat
lăsându-ne în suflet dor și gol.
tot cred că azi vei reveni acasă,
că nu ai fost plecat decât o zi,
noi, te asteptăm cu toții la o masă
nu ca și cum nu ai mai fi.
mi-e dor de tine și te chem
în fiecare vis al meu,
să îmi vorbesti așa cum o făceai
cu fiecare dată când mă întilneai.
o floare azi iți port
să înveselesc mormantul rece,
care te ține pironit
în lumea aceea rece.
Si azi mă întreb de ce ai fost tu,
ales să pleci așa devreme,
când multe de făcut aveai
și de la viața multe așteptai.
Mi-e teamă însă de uitare,
care-și întinde vălul tot mai mult
și nu-mi doresc să ajungă
la sumbrul tău mormant,

nu vreau nicand ca să te uit!

/pentru tatăl meu care a parăsit această lume!