Doamne de judeci cu dreptate
nu-mi pune toate astea-n spate.

că am ucis la naștere pe mama
nu am știut, nu mi-am dat seama.

că am furat iubiri curate
nu am știut că sunt păcate.

că am făcut zei din străbuni
nu am știut că sunt minciuni.

c-o viață-am scris filosofie
nu am știut că-i blasfemie.

că am muncit duminica
a fost că n-aveam ce mânca.

că am pupat toți sfinți-n fund
eram și eu cu lumea-n rând.

că am păcătuit trupește,
o fac cu toți, e omenește.

că am furat de la stăpân
n-am regretat, era hapsân.

de ce nu am crezut în tine?
mă descurcam și-mi era bine.

de ce nu m-am întors la cruce?
era viața-așa de dulce...

nu am știut că omenirea
o să-mi răpească nemurirea.

mă fac de toate vinovat,
mi-e viața plină de păcat.

finalul?
e pe-o altă filă
căci Dumnezeu e plinde milă!