Îmi șlefuiesc gândurile
până iau forma idealurilor
prin torace
vântul bate în rafale
îmi smulge frunzele
de pe organe
le iau și fac din ele un căluș
cu care astup gura vântului
somnul dârdâie despuiat de vise
orbit de lumina zilei
se ascunde la umbra unui ochi
privirea îl proiectează pe covor
de unde este cărat de o furnică
ce vrea să-și facă provizii
închid pleoapele
și insectele întunericului
zumzăie prin țeastă
și se așează pe fața pocită
a coșmarului
mi-am trimis luciditatea
pentru a-l avertiza
să nu mai vizioneze noaptea
în sfera imperfectă a capului
filme horror
ziua electrizată de spaimă
refuză uneori să sară din ochi
și o înlocuiesc cu lumina artificială
creată de morile de vânt
ale rațiunii.

Când mă trezesc
dimineața își despletește părul blond și lung
pe pieptul meu
și mă servește
cu țigări și cafea.