închis în celule
sufletul
iese la aer doar pentru bună purtare
nu este nu va fi eliberat condiționat
e mort și moare încă o dată la termen

oasele coastele sunt mâini
cerșind lumina ca pe-o rație de droguri
unui dumnezeu cașectic ce și-a abandonat
rolul și funcția socială

hrana e o agitație microscopică aprindeți
lumânări la vii
scăpați-l de
viermii ce-l parazitează
în răsăriturile și în asfințiturile-acestea
violacee negricioase brune
ca o puncție la nivelul feței dorsale a penisului
sau puncție venoasă sublinguală

tatuați ardeți cerul gurii cu avioane sclerozați
acest edem cu măr fără semințe
luați un vis mai lung
poate nimeriți

Poezia – gluare și sindrom volkman deopotrivă