Născută-n orbi, semeața îmbuibare
Îneacă-n ape sumbre vrăjmășia,
Culori de corbi spre trista-i desfătare,
Stindard cernit, vestind vremelnicia.

Nu defăimez averi, ci doar mormane
De egoism, cu aur poleite.
Să nu jurați pe cruce cât caftane,
Ce le purtați în spate-s, peticite

Lăsați lumina să vă mâne-n viață,
Priviți măcar spre cei plecați sub juguri!
Ei doar se roagă-n prag de dimineață.
Robindu-i, le schimbați tăcerea-n ruguri.

Când milă dați la cei ce sunt sărmani,
Cerșind de fapt, acestora, respectul
De-a fi slujbași în fabrica de bani,
Averile nu-s scuza, ci defectul.